Ziua 2- partea doua. „Gura de Rai.”
Când îmi veni inspirația pentru Sfinx de solstițiu, îmi bâzâia in minte sa ajung și la Gura de Rai, ați auzit probabil de locul care face minuni.
Am tot întrebat cum am putea ajunge la el atât la localnici cât și la cei mai cunoscuți ghizii specializați care organizează drumeții prin munți. Toți îmi zâmbeau și tot spuneau ca e un mit. 
și sa nu ma pornesc de capul meu neechipată, si fără ghid, căci sunt mulți ursi, câini.. si alte ce pit întâlni. Și dacă ghidul zice ca e doar un mit… deci nici o șansa.
Eu oricum nu-mi puteam găsi liniștea. Nimic nu vine întâmplator, si dacă îmi veni ghidarea sa ajung, deci e sa ajung la acea Gura de Rai, cum..?! .. le va aranja cerul. Eu simțeam ca vom ajunge, chiar dacă ceilalti nutreau îndoieli. Eu însă așteptăm momentul, simteam.
Pe după masa ajungând in zona Padina, servind o socata, căutand sa accept deja situația, era aproape de 17:00 după masa, ce sa mai caut, asta e.
Si cand lași controlu, se deschide cerul și mâna Domnului lucrează prin oameni. Stand la terasa și servind socata răcoroasa se apropie un localnic. Se saluta cu ghidul nostru, eu ca un ultim demers, îndrăznesc din nou( ca si ziua precedenta cand tot căutam sa aflu mai multe informații 
) despre acel loc. Doar ca, de aceasta data îi întreb altfel, “ Cunoaște-ți cumva un loc așa mai pitoresc prin zona( simteam ca e undeva pe aproape) asa ca o platforma unde priveliștea și locul îți umple sufletul ..? “ Domnul raspunde: “ Da, doamna, puteți sa mergeți de la spatele acestei terase, este marcat.”
Eu ( 
daaaa) cu un zâmbet pana la urechi, mulțumindu-i pentru informație, am pornit sa urc.
Ghidul ce era cu noi, radea si uimit de cum se așezase lucrurile, alege sa ne urmeze. Era clar, eu cu el sau fără mă urcam.
In grup entuziasmați am urcat . Aveam in vibe, de parca învățasem sa zbor.. Ziceai ca zburam mai mult decât mergeam in sus ridicând dealul.
Domnul care ne-a dat informația spunea ceva in spatele nostru despre niște câini la care sa fim atenți. Suntem ghidați deci suntem protejați, gândeam eu și ca un copil mic căruia ii spui ca Disneyland e după deal, înaintam cu zâmbet larg
A zis bine domnul, au ieșit câinii in fața, erau ditamai ca dulăii. Am simțit sa le cer permisiunea sa ne lase sa trecem. Le-am permis sa ne privească câteva secunde sa vedem ce ne răspund. Câțiva biscuiți din ghiozdan i-au îndulcit. Unul din ei se așezase jos, deci e semn ca putem trece. Bun, mai calmi, vigilenți si atenți ne urmam calea.
După cam o ora de mers, ajung “acasă”. Acasă e o stare, așa ma sinteam eu când vezui cum se deschide in fața ochilor o zona in care parca timpul se oprise. O liniște si un aer care îți taie respirația. Ziceai ca respiri cu pielea si oxigenul merge direct la creer. Cand ajungi “acasă “ te descalți, așa am simtit si noi. Era atât de moale de parca mergeam pe plapuma vie- verde. 
Si nu era tot, eu simteam ca mai am de urcat, majoritatea a ales sa rămână. Desculți le-am sugerat sa facă o rugăciune din suflet pentru ei și viața lor, unde și-ar dori mâna Divinității sa ii susțină și ghideze.
Eu și Natalia, am simțit sa urmam calea pana in vârf de munte. Am rămas surprinsă cum un câine a ales sa ne urmeze. Era foarte atent, și ne aștepta sa mergempana sus. Tot dealu mă simteam ca sunt dusă in brațe cerești. Nici un fel de oboseala, mai mult, picioarele mergeau înainte. Ajunse sis, câine ne saluta și se întoarse înapoi. Ochii lui spuneau : “ Eu pana aici, va salut si mulțumesc ca ați venit”
Sus e Raiul Raiului. și nu întâmplator am ajuns acolo. Am stat și conectat cu locul, avea multe de spus și ne-a oferit. Am simțit cum împlineam misiune.
Acolo voiam sa rămân, acasă sus in starea înaltă. Am mulțumit cu Recunoștința și întors la grup ce aștepta.
Pe lângă multe magii întâmplate acolo. Ca sa simti e sa fii aici. Una am accept doar sa o împărtășesc.
Ghidul care ne-am însoțit in ziua respectiva, a fost sunat la întoarcer in acel loc, ca va primi premii pentru buna sârguința la munca! Întâmplator?
Eu zic nu, pe lângă alte multe coincidente întâmplate in acele zile.
Poate penteu unii e un mit, pentru mine e Gura de Rai.
Mulțumesc cu recunoștința viața ! Ești magica când mă deschid magiei.
LORA 